27/09/2007
Tradiție spirituală românească și deschidere spre universal
La numai două zile de la hramul mănăstirii, în prezența Înaltpreafințitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, se deschideau în vechea ctitorie mușatină de la Putna lucrările Colocviului „Tradiție spirituală românească și deschidere spre universal” închinat memoriei acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, cunoscută de Bunul Dumnezeu în ultimii ani de viață ca Maica Benedicta.
După cum arată însăși titlul, prin lucrările prezentate, participanții s-au străduit să înfățișeze publicului larg, într-o manieră cât mai accesibilă, rolul și importanța activității literar-științifice a celei ce a fost maică și promotor al spiritualității românești pentru generații întregi. Cuvântul către participanți a fericitului întru adormire părintelui nostru Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, scris cu doar câteva zile înainte de neașteptata sa trece re la cele veșnice a subliniat tocmai rolul formator pe care Maica Benedicta l-a avut asupra tinerilor crescuți în seceta spirituală comunistă.
Academicieni, jurnaliști, critici de artă, realizatori de radio și televiziune, au încercat să creioneze portretul acestei mari personalități așa cum a marcat el existența contemporanilor săi ținând cont că a fost o reprezentată emblematică „a alianței foarte profunde între religie și cultură” după cum mărturisea academicianul Eugen Simion, Președintele secției de Filologie a Academiei Române. Tot el spunea că Maica Benedicta fost fără îndoială: „ambasadorul deplin al culturii românești în Occident”, în special în perioada 1990–1997, când a condus Academia di Romania” din Roma.
Nevoia de model este aceeași și în religie și în cultură, ca suport, ca bază a evoluțiilor viitoare. Astfel, despre rolul ei de modelator, de formator al conștiințelor tinerilor din anii „socialismului”, de păstrătoare și propovăduitoare a valorilor spiriualității ortodoxe românești, mai ales în anii grei de dinainte de 1989, s-a putut afla din lucrarea domnului profesor universitar Valeriu Râpeanu, cum, „în anii ʼ70, doamna academician Bușulenga strălucea în Universitatea București și atrăgea ca un magnet sute de tineri. Studenții o ascultau cu admirație și mai târziu veneau cu copiii și cunoscuții lor, pentru a o audia din nou. Era ca o inițiere în tainele culturii, care se împlinea atunci când o ascultai pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga.”
Decanul de vârstă al lucrărilor colocviului, Academicianul Constantin Ciopraga consemna în comunicarea sa că și pe patul de suferință al spitalului rămăsese un adevărat „duh vorbitor, gata de marea călătorie, o personalitate harismatică, un model global”.
Domnul Grigore Ilisei, redactor TVR Iași, cel care a realizat ultima înregistrare video cu maica Benedicta, a prezentat mai multe aspecte interesante din viața celei omagiate, mai ales cele legate de mănăstirea Văratec care, încă din anii ʼ70–ʼ80, prin prezența sa și a altor intelectuali de marcă, devenise „un adevărat centru de iradiere spirituală”, „o adevărată colonie cărturărească”, continuându-se astfel o tradiție de noblețe din perioada interbelică.
Oricum, orice lucrare cultural-spirituală de o anvergură asemănătoare cu cea a Maicii Benedicta ca nu ar fi putut fi dusă la bun sfârșit dacă nu ar fi fost susținută de harul lui Dumnezeu. Ea însăși mărturisea într-o pelicula video înregistrată la 20 august 2005, când cuvioșia sa împlinise 85 de ani că: „Nu m-am despărțit niciodată de Biserică, toți duhovnicii mei pot să dea mărturie. Am înțeles că de acolo vine esența vieții.” (…) „Nu trebuie să ne contestăm valorile trecute, altfel ne contestăm pe noi înșine” – spunea cu dragoste cea intervievată.
După cum orice lucrare lasă în urma ei un rod, în cuvântul său de încheiere al Colocviului, Înaltpreasfințitul Pimen a adresat un apel către elitele intelectualității românești de a continua drumul început de Maica Benedicta în activitatea de formare spiritulă a tinerilor. „Nădăjduim că tinerii noștri se vor trezi. Salvați tineretul nostru, salvați cultura noastră!”, s-a adresat înaltul ierarh celor prezenți.
După cum arată însăși titlul, prin lucrările prezentate, participanții s-au străduit să înfățișeze publicului larg, într-o manieră cât mai accesibilă, rolul și importanța activității literar-științifice a celei ce a fost maică și promotor al spiritualității românești pentru generații întregi. Cuvântul către participanți a fericitului întru adormire părintelui nostru Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, scris cu doar câteva zile înainte de neașteptata sa trece re la cele veșnice a subliniat tocmai rolul formator pe care Maica Benedicta l-a avut asupra tinerilor crescuți în seceta spirituală comunistă.
Academicieni, jurnaliști, critici de artă, realizatori de radio și televiziune, au încercat să creioneze portretul acestei mari personalități așa cum a marcat el existența contemporanilor săi ținând cont că a fost o reprezentată emblematică „a alianței foarte profunde între religie și cultură” după cum mărturisea academicianul Eugen Simion, Președintele secției de Filologie a Academiei Române. Tot el spunea că Maica Benedicta fost fără îndoială: „ambasadorul deplin al culturii românești în Occident”, în special în perioada 1990–1997, când a condus Academia di Romania” din Roma.
Nevoia de model este aceeași și în religie și în cultură, ca suport, ca bază a evoluțiilor viitoare. Astfel, despre rolul ei de modelator, de formator al conștiințelor tinerilor din anii „socialismului”, de păstrătoare și propovăduitoare a valorilor spiriualității ortodoxe românești, mai ales în anii grei de dinainte de 1989, s-a putut afla din lucrarea domnului profesor universitar Valeriu Râpeanu, cum, „în anii ʼ70, doamna academician Bușulenga strălucea în Universitatea București și atrăgea ca un magnet sute de tineri. Studenții o ascultau cu admirație și mai târziu veneau cu copiii și cunoscuții lor, pentru a o audia din nou. Era ca o inițiere în tainele culturii, care se împlinea atunci când o ascultai pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga.”
Decanul de vârstă al lucrărilor colocviului, Academicianul Constantin Ciopraga consemna în comunicarea sa că și pe patul de suferință al spitalului rămăsese un adevărat „duh vorbitor, gata de marea călătorie, o personalitate harismatică, un model global”.
Domnul Grigore Ilisei, redactor TVR Iași, cel care a realizat ultima înregistrare video cu maica Benedicta, a prezentat mai multe aspecte interesante din viața celei omagiate, mai ales cele legate de mănăstirea Văratec care, încă din anii ʼ70–ʼ80, prin prezența sa și a altor intelectuali de marcă, devenise „un adevărat centru de iradiere spirituală”, „o adevărată colonie cărturărească”, continuându-se astfel o tradiție de noblețe din perioada interbelică.
Oricum, orice lucrare cultural-spirituală de o anvergură asemănătoare cu cea a Maicii Benedicta ca nu ar fi putut fi dusă la bun sfârșit dacă nu ar fi fost susținută de harul lui Dumnezeu. Ea însăși mărturisea într-o pelicula video înregistrată la 20 august 2005, când cuvioșia sa împlinise 85 de ani că: „Nu m-am despărțit niciodată de Biserică, toți duhovnicii mei pot să dea mărturie. Am înțeles că de acolo vine esența vieții.” (…) „Nu trebuie să ne contestăm valorile trecute, altfel ne contestăm pe noi înșine” – spunea cu dragoste cea intervievată.
După cum orice lucrare lasă în urma ei un rod, în cuvântul său de încheiere al Colocviului, Înaltpreasfințitul Pimen a adresat un apel către elitele intelectualității românești de a continua drumul început de Maica Benedicta în activitatea de formare spiritulă a tinerilor. „Nădăjduim că tinerii noștri se vor trezi. Salvați tineretul nostru, salvați cultura noastră!”, s-a adresat înaltul ierarh celor prezenți.