În perioada 24–27 august a avut loc la Mănăstirea Putna a XI-a ediție a simpozionului închinat Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta și Acad. Dan Hăulică cu tema „Pater et Filius. Continuitate în cultura română și europeană”.

În deschiderea colocviului, a avut loc slujba de Te Deum, continuându-se apoi cu o slujbă de pomenire a Maicii Benedicta. La mormântul acesteia, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a subliniat rolul fundamental pe care l-a avut Maica Benedicta în formarea studenților, numind-o „mamă duhovnicească”.

Preambulul acestui colocviu a fost constituit de o expoziție de pictură Paul Gherasim, intitulată „Retrospectivă” și realizată cu concursul Galeriei Romane din București. Criticul de artă Doina Mândru a vorbit despre cele trei teme principale, specifice lui Paul Gherasim: Logosul, bolta și martiriul. Dintre acestea, tematica Logosului se desprinde ca o preocupare fundamentală, pictorul însuși mărturisind că „în lumina Cuvântului, cuvintele în sărbătoare se îmbracă”. Pictorul Matei Lăzărescu a amintit de „blândețea vorbirii” și de „rigoarea gândirii” lui Paul Gherasim, numindu-l „părinte și frate”. Pictorul Dacian Andoni a amintit una dintre reflecțiile de ordin estetic, dar și ontologic ale lui Paul Gherasim, și anume diferența dintre „a vedea„ și „a privi”. Dacă „a privi” condensează semnificația unui act simplu, „a vedea” presupune o adâncire, o „potrivire” a gândului cu ceea ce este văzut, o „ascultare prin vedere”. Pictorii Horea Paștina și Marius Pandele, colaboratori apropiați din ultima perioadă a pictorului Paul Gherasim, au adus și ei mărturii personale emoționante ale „omului” smerit și profund Paul Gherasim, încă o dată numit „fratele nostru”.

După ce a fost prezentat numărul 10 al „Caietelor de la Putna”, volum care înmănunchează comunicările colocviului din 2016, au urmat trei cuvinte de pledoarie pentru tema „Pater et Filius” a prezentei ediții. Acad. Ion Pop a surprins legătura dintre tradiție și planul prezentului, punte temporală construită prin intermediul celor două Persoane, Tatăl și Fiul, în care „cuvântul ascultător este esențial”. Scriitorul Adrian Alui Gheorghe a adus în discuție pericolul contemporan al disoluției societății și persoanei în urma relativizării întregii realități. Părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, a vorbit despre ce înseamnă a fi părinte din punct de vedere duhovnicesc: părintele este cel care naște duhovnicește pe fiu, iar unitatea dintre ei este una a dragostei, asemenea unității dintre Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul.

Teodora Stanciu a prezentat volumul „Ion Creangă”, prima carte publicată de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, apărută acum în ediție definitivă la editura „Nicodim Caligraful” a Fundației „Credință și creație”, și CD-ul Audio „In memoriam Dan Hăulică 85”, realizat de Radio Trinitas.

Cea dintâi sesiune de comunicări l-a avut ca moderator pe Acad. Ion Pop. Prima intervenție a fost susținută de către părintele protosinghel Hrisostom Ciuciu. În lucrarea intitulată „Paternitatea duhovnicească între instituție și eveniment”, părintele a subliniat ideea că deși Părintele și Fiul sunt atât de diferiți, ei sunt egali, în sensul că faptele Unuia și a Altuia sunt săvârșite doar pentru bucuria Celuilalt. Totodată, părintele a accentuat faptul că „nu putem vorbi de cultură, de formare și de desăvârșire fără a vorbi de naștere, de dragostea unui părinte”, Iubirea fiind astfel Izvorul veșniciei.

Acad. Ștefan Afloroaei, profesor la Facultate de Filozofie din Iași, a analizat, în comunicarea „Discipolat și tradiție. Cazul filosofiei românești”, mari figuri ale filosofiei românești din perspectiva relației discipol – maestru, iar profesoara Lucia Cifor, de la Facultatea de Litere din Iași, a propus „O lectură eminesciană a trecutului cultural românesc” în jurul momentului „Epigonii”.

Vineri, 25 august, cea de-a doua zi a Colocviului „Pater et filius” a debutat cu expunerea domnului profesor universitar Mihai Șleahtițchi din Chișinău, „Modelul de coeziune profesor-discipol sub presiune. Efectul Pygmalion”. Acesta a subliniat că prin efectul așteptărilor se poate distruge stima de sine a elevului. Așteptările prea mari pot declanșa un rezultat opus celui dorit, iar lumea de astăzi este dominată de polul negativ al așteptărilor. Una din soluțiile propuse de domnul profesor în cazul în care elevul nu se poate ridica la așteptările profesorului a fost ca dascălul să-și exprime devotamentul sincer față de elevii care nu au reușit să obțină rezultate bune. Cu alte cuvinte, este necesar ca dascălul să rămână un sprijin pentru elev indiferent de reușita lui școlară.

Doamna Academician Alexandrina Cernov din Cernăuți a prezentat lucrarea „Începuturile istoriografiei literaturii române în Bucovina. Aron Pumnul și continuatorii lui”. În secolul al XIX-lea, în contextul în care Bucovina, deși teritoriu populat de români, era sub ocupație străină, Aron Pumnul și continuatorii săi, Ion G. Sbiera și Mihai Eminescu, au fost primii care au pus în circulație opere în limba română în Bucovina. Aron Pumnul, profesorul lui Eminescu, a realizat un manual de limba română destinat elevilor din teritoriul Bucovinei, intitulat „Lepturariu”. Acesta a fost atacat de Titu Maiorescu, dar apărat de Eminescu prin poezia „Epigonii”.

Sesiunea de comunicări de dimineață s-a încheiat cu lucrarea scriitorului Lucian Vasiliu, „Fiice, fii de preoți în literatura română”, în care acesta a făcut o legătură între filiația paternă a câtorva creatori (Ana Blandiana, Lucian Blaga, Petre Țuțea etc.) și formarea lor în cele duhovnicești, reflectată și în opera lor.

Pictorul și restauratorul Matei Lăzărescu, aflat azi la Paris, a prezentat comunicarea „Tată și fiu – întipăriri, ecouri, reîntâlniri”. Artistul a ilustrat-o cu desene proprii, accentuând ideea de dezrădăcinare profundă în care se cufundă vremurile noastre. De asemenea, a dat exemple pentru cum talentul tatălui se transmite și la fiu și, în multe cazuri, se amplifică, cultura aflându-se permanent într-o relație de continuitate. Concluzia domnului Lăzărescu a subliniat însemnătatea legăturii dintre tată și fiu, care stă la baza formării și transmiterii culturii: „Prezența tatălui în construcția fiului are o importanță primordială.” În cazul lipsei profunzimii acestei relații, apar nenumărate pericole pentru fiu, respectiv pentru cel în formare: „A se retrage, a refuza răspunderea educației care s-ar face, zice-se, de la sine, este de fapt a lăsa copiii în timpul altor influențe; cele ale străzii, de exemplu, sau ale televiziunii, care se impun.” Cu alte cuvinte, a-i lăsa „fără iubirea tatălui, apropierea familială și responsabilitatea lui” are cele mai grave și rele consecințe pe termen lung pentru copii.

Scriitoarea Florina Nicolae și cercetătorul doctor Ștefan Lemny au insistat asupra importanței modelului în viața unui tânăr în formare. Domnul Lemny a accentuat în lucrarea sa „Cantemir: din tată-n fiu” râvna fiilor Cantemir de a scrie viața părinților, deci de a se întoarce la rădăcini, la persoana primă care le-ar putea explica propria viață.

În comunicarea „Relația maestru-discipol, între continuitate și discontinuitate”, scriitorul Ștefan Nicolae afirmă că relația maestru-ucenic se bazează pe credință și pe comuniune în Duhul Sfânt.

Câteva teme din literatura română, respectiv despre marele poet Mihai Eminescu și despre avangarda românească, au fost abordate de profesorul Adrian G. Romilă și academicianul Ion Pop. În timp ce domnul profesor a făcut o analiză a „Aspectelor discipolatului în proza lui Eminescu”, mai precis în operele „Cezara” și „Sărmanul Dionis”, domnul Pop a analizat excesele avangardiștilor de la începutul secolului al XX-lea, date de dorința de a șterge tot trecutul, sub deviza formulată de Ilarie Voronca „Lumea trebuie reinventată”.

Despre „Părintele Sofian și viețuirea în Duhul lui Hristos” a vorbit protosinghelul Teofan Popescu. Părintele Sofian obișnuia să compare raportarea continuă la Dumnezeu cu floarea soarelui care se îndreaptă mereu spre soare, izvorul ei de viață. În închisoare s-a simțit mai liber decât în libertatea propriu-zisă, iar această încercare de foc l-a înnobilat și mai mult cu prezența Harului Sfântului Duh.

Ultima comunicare a fost a doamnei profesor universitar Maria Șleahtițchi din Chișinău, „Despre autoritatea paternă la Franz Kafka și Nicolae Steinhardt”. Aceasta face o paralelă între tații celor doi mari autori, subliniind contrastul: în timp ce tatăl lui Kafka a fost excesiv de autoritar, înăbușindu-i personalitatea scriitorului (toată proza sa a fost marcată de personalitatea tatălui său, cum singur mărturisește: „în scrisul meu a fost vorba despre tine”), tatăl lui Nicolae Steinhardt a fost un pilon de sprijin în viața sa.

Ultima zi de comunicări a Colocviului „Pater et Filius”, sâmbătă, a debutat, sub conducerea profesorului universitar Eugen Munteanu, cu lucrarea conferențiarului universitar Eugenia Bojoga „Învățătura lui Eugen Coșeriu ca filon de legătură între discipolii săi”. După ce domnul profesor Eugen Munteanu a oferit câteva detalii privind personalitatea marelui lingvist de origine română Eugen Coșeriu, accentuând admirația și respectul pe care i le poartă, publicul s-a bucurat de informațiile împărtășite de autoarea lucrării.

În continuare, profesorul universitar Eugen Munteanu a creionat figura lui Nicolae Milescu Spătarul, traducător al Vechiului Testament, care, născut din mamă moldoveancă și din tată grec, s-a arătat prin viețuire, un adevărat luminător al vremii sale. De asemenea, profesorul universitar Lucia Cifor și academicianul Ștefan Afloroaei au prezentat lucrarea „Vechiul Testament – Septuaginta. Versiunea lui Ștefan Spătarul Milescu (Ms. 45 de la Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei Române)” aducând elogii autorilor studiului (profesori la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași) care până să ajungă la produsul final, cartea, au studiat amănunțit fiecare nivel al limbii. După ce s-a atras atenția asupra faptului că la Iași există poate cea mai bună școală de filologie, a fost subliniat faptul că „limba evoluează în permanență”, că „elementul lingvistic nu este niciodată ignorat, gândirea determinând limba”, că „a face școală înseamnă a merge la școală, a rămâne la școală”.

Părintele Ioan Pintea, prezentând lucrarea „Scriitori și mănăstiri: modele și peisaje. O însoțire luminoasă” a enunțat ideea că „pentru a fi ucenic e necesar să ai în preajmă un bătrân”. Raluca Naclad a ilustrat relația părinte duhovnicesc – ucenic în lucrarea sa, „Cuviosul Serafim de Sarov și ucenicul său Motovilov – model de comuniune între monahi și mireni”; aducând exemple din Pateric, a punctat faptul că „părintele duhovnicesc trebuie să fie pildă și nu legiuitor pentru ucenic”. Conferențiarul universitar George Enache, respectiv Gelu Buta, au adus în discuție, prin lucrările lor, idei precum: relația părinte-ucenic este bazată pe iubire și nu pe constrângere, iar omul, atunci când își adună pacea în lăuntrul său, atrage lângă sine, asemeni unui magnet, alți oameni.

Profesorul universitar Gheorghiță Geană, vorbind despre „Ilie Moromete și fiii săi. Înțelepciunea omenească în fața unei scheme freudiene”, a etichetat familia Moromete drept o familie atipică, numind gestul fiilor de a pleca la oraș, părăsindu-și tatăl, un gest paricid. Profesorul universitar Cornel Ungureanu, în lucrarea „Tudor Arghezi între părinți și copii”, a insistat pe importanța acordării atenției și biografiei scriitorilor, nu doar operei lor. Cartea sa „Arta paricidului la români” este scrisă din îngrijorare și din speranță. Doina Cernica, din Suceava, a abordat situația scriitorilor importanți din nordul Bucovinei, regretând lipsa unui condei critic care să se aplece asupra lor, în comunicarea „Scriitorii Zoriști din Cernăuți”.

Nicolae Dergaci din Chișinău a prezentat în câteva cuvinte cartea „Dulce-amar. Povestea unui refugiat din Cernăuți” de Sergiu Flondor, un vlăstar al marii familii Flondor, refugiat în România.

Profesorul universitar Theodor Codreanu a vorbit despre înțelegerea lui Vintilă Horia asupra lui Mihai Eminescu: „poetul adânc pătruns de setea formelor perfecte”, prilej pentru a considera că modernitatea operei eminesciene a fost descoperită abia în contemporaneitate. Cercetătorul științific Delia Voicu, în lucrarea „Portugalia, un prim liman pentru Mircea Eliade”, a evocat figura scriitorului român în perioada șederii sale în Portugalia, văzându-l pe acesta ca un „prizonier al istoriei”. Profesorul Gheorghe Simon, în „Duhul iubirii ca împlinire treimică”, a specificat, între altele, faptul că „taina Treimii e aceea că nu îi poți smulge nimic și că nu-i poți adăuga nimic”.

Duminică, 27 august, o parte dintre participanți au făcut mers în regiunea Cernăuți, pentru a înțelege mai bine trecutul românilor nord-bucovineni și, mai ales, prezentul lor. Au fost vizitate Cetatea Hotinului, casa lui Aron Pumnul, școala unde a învățat Eminescu, fostul sediu al Mitropoliei Cernăuților, în prezent Universitatea din Cernăuți, partea românească a Cimitirului din Cernăuți, unde se găsesc mormintele multor ierarhi, membri ai Academiei Române și personalități românești de excepție din veacurile XIX–XX. Aceste locuri, unde se află o parte dintre rădăcinile românilor, sunt ieșite din atenția celor din prezent, lipsindu-ne, astfel, de capacitatea lor formatoare.

Comunicările și discuțiile simpozionului, ca și observațiile din deplasarea de la Cernăuți au arătat că actualizarea rădăcinilor este buna temelie pentru dezvoltare rodnică în viitor. De aceea, este strict necesară continuarea binelui din trecut, ca o rădăcină firească a binelui din viitor.