Domnul Academician Dan Hăulică a fost inițiatorul și președintele Fundației „Credință și Creație”. Trecut la cele veșnice în 17 august 2014, Domnia sa a fost principalul motor și moderator al simpozioanelor organizate de Fundație între anii 2007-2014.

S-a născut în municipiul Iași, la 7 februarie 1932. A urmat studiile liceale și Facultatea de litere la Iași, apoi Facultatea de Istoria Artei la București. După absolvirea studiilor a fost conferențiar și apoi profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Din anul 1963 a fost redactor al revistei „Secolul XX“, una dintre cele mai bune reviste de cultură din România înainte de anul 1989. În anul 1990, a devenit primul ambasador delegat permanent al României pe lângă UNESCO și reprezentant al României pe lângă „Uniunea Latină”.

A fost autorul mai multor monografii dedicate unor mari artiști români și străini, al unor lucrări privind probleme ale culturii contemporane și al unor scenarii de film. A fost președinte și membru al multor societăți culturale internaționale iar în 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Apropierea de Mănăstirea Putna a venit odată cu înmormântarea în acest loc a Maicii Benedicta, în 5 mai 2006, eveniment care a atras la Putna profesori, academicieni, oameni ai literelor și artei care au cunoscut-o și prețuit-o pe Sfinția Sa: Acad. Alexandru Zub, Acad. Eugen Simion, Grigore Ilisei, Dan Ungureanu, Teodora Stanciu, Elvira Sorohan, Gheorghiță Geană, Lucia Cifor și alții. Pe acest cerc de prieteni domnul Dan Hăulică l-a numit în mod inspirat „pâlcul de credincioși ai memoriei doamnei Zoe”, și aceștia, împreună cu părinții mănăstirii, au constituit Fundația „Credință și Creație” care avea să poarte numele și moștenirea Maicii Benedicta. Printre obiectivele înscrise în statutul Fundației, alături de afirmarea modelului cultural creștin întruchipat de Maica Benedicta, de îmbinarea fericită între credință și cunoaștere, domnul Dan Hăulică a pledat și pentru ceea ce a numit „înțelesul major de istorie, cultură și credință pe care îl poartă Mănăstirea Putna”.

În decursul celor șapte simpozioane ale Fundației „Credință și Creație” organizate la Putna între anii 2007-2014 domnul Dan Hăulică a propus și a dezbătut teme esențiale ale culturii și spiritualității românești: „Etic și estetic”, „Geniu și memorie colectivă. Creangă+Creangă”, „În căutarea absolutului. Eminescu”, „Fertilitatea mitului”, „Jertfă și creație” etc. Nu de puține ori, cu microfonul în mână, Domnia Sa a evocat chipul transfigurat al Maicii Benedicta, așa cum și-l amintea, pătruns de un „sentiment al Duhului care pogoară. Îl simțeam viu în imaginile doamnei Zoe, îl chema parcă cu mâinile, cu un fel de invocare care nu poate să nu ne zguduie în adânc”. Sentimentul unei plinătăți spirituale, al unei comuniuni sufletești atinse de întâlnirile literare de la Putna, l-au făcut pe domnul Dan Hăulică să rostească spre finalul vieții acele cuvinte cu care s-a înveșnicit în memoria locului: „suntem sortiți – și ne rugăm să rămânem –, sortiți unei dăinuiri întru lumină. Mi se pare că aici, la Putna, realizăm această vocație a dăinuirii întru lumină”.