Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, la Mănăstirea Putna a avut loc în 20–21 august aniversarea a 100 de ani de la nașterea Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Monahia Benedicta (20 august 1920).

Joi, 20 august, la ora 10:00, pe Altarul de vară al mănăstirii, a fost săvârșită slujba de pomenire a Maicii Benedicta, de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și clerici ai mănăstirii.

În cuvântul său, Preasfințitului Părinte Damaschin a arătat că „tot parcursul Maicii Benedicta nu a fost altceva decât o acumulare și o răspândire, o revărsare de viață. (…) A fost o viață nu doar plină, ci și dăruită. Nu o viață care să ascundă roadele, ci le-a dat mai departe cu prisosință și călcând peste toate opreliștile, o viață împărtășită, o viață care nu ține ce a agonisit doar pentru sine, ci știe că ce ai agonisit, dacă nu semeni să rodească, piere. Și a fost o viață în legătură cu Izvorul Vieții.”



Cu o floare și o lumânare
Apoi, participanții au mers, cu o floare și o lumânare, la mormântul Maicii Benedicta, aflat în cimitirul mănăstirii, unde a fost înmormântată conform dispoziției testamentare și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, în 2006.

Alături de mormânt, au rostit evocări ale Maici Benedicta: părintele stareț al mănăstirii, arhim. Melchisedec Velnic, prof. Teodora Stanciu, președinte interimar al fundației „Credință și Creație” și monahia Elena Simionovici de la Mănăstirea Voroneț.

În toate cuvintele rostite s-au reliefat aceleași trăsături definitorii care alcătuiesc chipul adânc duhovnicesc în care înalta cultură și știință s-au împletit cu dragostea pentru formarea celor tineri și îndemnul de a crește în credință.

Părintele stareț al Mănăstirii Putna a amintit despre începuturile vieții în credință ale Maicii Benedicta: „Nimeni în viață nu este ales de Dumnezeu dacă nu alege el însuși să fie cu Dumnezeu și să împlinească lucrarea lui Dumnezeu. Pentru Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta, drumul aflării lui Dumnezeu a început de mică, de când se spovedea, la vârsta de trei ani, la duhovnicul ei, care-i era și bunic după mamă”. În continuare a vorbit despre activitatea de formare culturală și duhovnicească: „Credința unui dascăl la catedră poate trezi suflete, conștiințe, poate zidi oameni pentru binele unui neam întreg. Așa a simțit Maica Benedicta, pe atunci profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga, că în timpul unui regim comunist ateu, cultura trebuie salvată în sacralitatea ei și în sfințenia ei. Pentru că prin aceasta și sufletul omului se deschide spre Dumnezeu. Astfel, ocolind interdicțiile regimului, a reușit să transmită studenților ei valoarea cea mai de preț a cunoașterii: Sfânta Scriptură. Fiindcă nu putea vorbi explicit de Sfânta Evanghelie la cursurile ei de Litere, a ajuns la inimile discipolilor ei pe căi ocolite, știute și binecuvântate de Dumnezeu. Astfel, le zicea despre cosmogonia lumii, și despre viziunile despre începutul lumii la diferite popoare antice. Iar la sfârșit adăuga: «și vedeți că mai este o Carte. A lui Ioan din Patmos, care începe așa: „La Început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu…” Mergeți acasă și citiți-o pe aceea…». Și așa, studenții ei au priceput că trebuie să se hrănească din izvorul cel mai de preț al cunoașterii: Sfânta Scriptură.”



Profesoara Teodora Stanciu a ilustrat cu multă căldură și reverență ucenicia ei ca studentă pe lângă profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga și apoi în cadrul multor întâlniri de suflet:

„Sunt rari acei intelectuali care fac analiză de text și, în același timp, vibrează la cuvântul acelui creator. Voia să ne transmită că analiza aceasta de text trebuie să aibă sedimentările în timp ale cunoașterii.

Nu am avut un mai mare pedagog în facultate. Toți ceilalți profesori ai noștri au fost extraordinari. Am avut norocul unor universitari de mare nivel, de excepțională formație. Dar modelul paideic al Maicii Benedicta era neîntrecut. Pentru că știa să exploateze în sufletul nostru de copil de 19-21 de ani ceea ce putea să rodească.

Îi iubea mult pe studenți, îi iubea mult pe tineri. Dimensiunea aceasta s-a păstrat până a trecut la Domnul.

Sunt foarte mulți discipoli din toate generațiile care îi poartă doamnei Zoe un respect autentic, lăuntric… Este o trăire ca și cum ar fi iarăși printre noi și ne arată lecția: «Luați-o pe aici!» Pentru că, la rându-i, Dumnezeu i-a arătat calea. Sunt convinsă că, în plin regim comunist, doamna Zoe se ruga permanent pentru pacea lumii și pentru a-i arăta calea.

Era foarte exigentă. Avea exigența verbului românesc. Iubea atât de mult limba română, încât spunea adesea că limba română trebuie și ea respectată. Limba nu trebuie lăsată în dicționare să zacă și noi să vorbim cu 50 de cuvinte, pentru că ne-ar ajunge. Să îi folosim cuvintele, pentru că cele mai multe sunt cu rost.

Spre sfârșitul vieții avea multe de rostit, nu mai avea timp să scrie. Flacăra din dumneaei parcă o îndemna să își adune în jur cât mai mulți tineri, dar nu numai tineri, și să le spună ce valori avem în cultura aceasta și cât de bine ar fi circulat în cultura universală dacă, la timp, le făceam să circule.

Aici, la Putna, s-a simțit în spiritul neamului acestuia, care are și valori istorice, și valori culturale, și valori spirituale. Aici există acel «spirit al locului», pe care l-a simțit, și și-a exprimat dorința de a fi la Putna.”

Monahia Elena de la Voroneț a istorisit sentimentele pe care le aveau studenții de la Litere din Iași față de marea profesoară de la Facultatea de Litere din București.

Expoziția „Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta. 100”
La ora 12:00, la Centrul Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” al mănăstirii a avut loc vernisajul expoziției „Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta. 100”.

Expoziția a fost organizată pe baza arhivei oferite de către familia Radu și Rodica Marinescu Fundației „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta”. Selectarea și organizarea mărturiilor a fost făcută de scriitorul Adrian Alui Gheorghe, care a prezentat celor de față și în transmisie live „Note la o expoziție: Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta. 100”. A fost filmat un tur ghidat al expoziției, care urmează să fie disponibil online pentru cei care doresc să viziteze expoziția dar nu pot ajunge la Putna. În vitrine pot fi văzute numeroase scrisori de la importanți oameni de cultură din secolul XX, între care: Nichifor Crainic, Radu Gyr, Petru Comarnescu, Cella Delavrancea, Gerda Barbilian, Adrian Marino, Ștefan Augustin Doinaș, Iulia Murnu, Andrei Pleșu, Alexandru Philippide, I.P. Culianu, Matei Călinescu, Ștefana Velisar Teodoreanu, Mihai Drăgan, Alexandru Călinescu, Alexandru Rosetti, Augustin Z.N. Pop, Dinu Pillat, George Banu, Nicolae Balotă, Matei Călinescu, George Uscătescu, Virgil Nemoianu, Alexandru Ciorănescu, Horia Stamate, Sorin Alexandrescu, Paul Miron, Marian Papahagi, Sandu Mironescu, Petru Creția, Dinu C. Giurescu, Sorin Alexandrescu, Dan C. Mihăilescu, Ioachim Ștefan (Dan C. Mihăilescu), Mihaela Papu, Gelu Ionescu, Amina Rădulescu, Ion Vlad, Valentin Lipatti.



O vitrină este dedicată legăturii cu marea romanistă italiană Rosa del Conte, autoarea cărții „Eminescu sau despre absolut”, iar alta cuprinde documente și ecouri din presă la primirea prestigiosului Premiu Herder (1988).

În expoziție pot fi văzute manuscrise, documente olografe, documente și corespondență din mediul academic, cărți cu dedicații primite de la oameni de cultură și oameni ai Bisericii, între care Patriarhul Teoctist, mitropoliții Antonie Plămădeală și Bartolomeu Anania, părintele Constantin Galeriu. Din prezența ei după trecerea la cele veșnice a fost amenajată o vitrină care ilustrează evenimentele și publicațiile Fundației „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta”.

Acestei expoziții s-au alăturat Dacian Andoni, care a oferit două lucrări, portrete ale marii profesoare (acuarelă și pictură în ulei), și Constantin Flondor, cu două lucrări din 1989, anul centenarului morții lui Mihai Eminescu: Cer, Plânsu-mi-s-a (pictură). Cei doi artiști plastici timișoreni au origini bucovinene.

A urmat o mărturie plină de emoție profesorului Gheorghe Simon, care a dăruit mănăstirii înregistrarea unei discuții memorabile pe care acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga a avut-o cu un grup de profesori francofoni, membri ai asociației „Fraçois Mauriac”, în 1993, sub nucul de la casa unde a viețuit la Mănăstirea Văratic.

Vernisajul și vizitarea expoziției au avut loc cu respectarea regulilor sanitare. A fost vizitată și Sala Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta amenajată în clădirea Centrului.

La ora 14:00 a avut loc, în aer liber, masa de praznic întru pomenirea acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta.

Sesiunile de comunicări științifice
La ora 17:30, la Centrul Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” au început sesiunile de comunicări științifice ale celui de-al XIV-lea colocviu dedicat Maicii Benedicta.

În cadrul lor a fost lansat numărul 13, XII–2020 din Caietele de la Putna, care reunește comunicările colocviului „Credință. Cultură. Transmitere” din anul 2019, volum prezentat de către Teodora Stanciu. Tot acum a fost lansată cartea Destinul Bisericii românești din nordul Bucovinei în perioada sovietică. Credință, limbă, identitate, care este volumul al treilea din colecția Destin bucovinean, îngrijit de acad. Alexandrina Cernov de la Cernăuți, care l-a și prezentat într-o intervenție online. Istoria ca o rană vie a nordului Bucovinei își găsește în acest volum locul de mărturisire a suferinței Bisericii, clericilor și credincioșilor pentru credință.

Muzicologul Irina Hasnaș, director la Casa artelor „Dinu Lipatti” din București, a adus o mărturie personală în care a trasat în mod esențial traiectoria formării, vieții și preocupărilor Maicii Benedicta. A urmat un alt portret transmis sub forma unei înregistrări video de prof. univ. Stephen Poen, de la Roma: Acad Zoe Dumitrescu-Bușulenga la Roma.

Părintele Ioan Pintea a prezentat comunicarea Intelectualul în Biserică, avându-l ca ilustrare, în special, pe monahul Nicolae Steinhardt, intrat în viața monahală la Mănăstirea Rohia, după perioada de detenție politică și convertirea la creștinism, și pe maica Benedicta.

Prof. univ. Lucia Cifor, în comunicarea „Literatură și teoria literaturii” (susținută de la Iași, online), a arătat că atunci când ideea de literatură dispare, de fapt, dispare literatura, căci nu mai are obiectul ei.

Conf. univ. Iulian Costache, de la Berlin, prezent online, a vorbit despre Autohtonism și cosmopolitism în cultură, aducând în discuție raportul între autohtonism și cosmopolitism, dezbătut intens în perioada interbelică, accentuând că ambele își au valorile și rostul lor neexclusiv.

Prof. univ. Constantin Parascan, care are în grijă Bojdeuca lui Ion Creangă de la Iași, a adus o mărturie personală foarte vie: Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Om Model de învățătură, desprinsă din prezențele la Iași ale profesoarei.

Prof. univ. Maria Șleahtițchi de la Chișinău, în comunicarea Rezistența prin cultură în exilul siberian, a adus în fața auditorilor importanța activității culturale a celor deportați pentru a supraviețui moral și fizic. Ca exemplu, a prezentat manuscrisele scriitorului Nicolae Constenco, aflate acum la Muzeul Național al Literaturii din Chișinău. Acesta a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru ideea de unitate națională a românilor. Cu toate acestea, în 1956, la Dudinka, explica în scris planul unei uniri firești între Basarabia și România, scriind „Manifestul solidarității românești”.

Scriitorul Adrian Alui Gheorghe, în comunicarea Misterul credinței, vorbit despre firescul credinței și al manifestării ei în relația cu aproapele:

„Credința devine una din preocupările fiecăruia dintre noi, iar arta adevărată, autentică, nu se poate despărți de credință. Credința și știința sunt dincolo de planul vizibil. Cel care nu are puterea să stea de vorbă cu sine însuși, nu va avea puterea să stea de vorbă cu comunitatea, cu ceilalți. Creștinul discret are ochii limpezi.”

Prof. univ. Virgil Ciomoș, în intervenția online Vocație, har, responsabilitate, a insistat pe sensul creștin al vocației, întrucât vocație înseamnă în primul rând chemare: Iisus îi cheamă pe ucenicii Săi. Vocația și harul eliberează de toate determinațiile.

Prof. univ. Mihai Șleahtițchi de la Chișinău a vorbit despre Didactogenie – afectarea celor educați din cauza caracterului neadecvat misiunii de dascăl al celui care educă.

Caracterul adecvat vizează virtuțile înalte: credința, raționalitatea, răbdarea, sinceritatea, bunătatea. Un asemenea caracter va construi o cultură autentică. Când cultura unui popor este avansată, atunci și cultura religioasă, și cea pedagogică sunt autentice.

La polul opus se află „pedagogul incult” – nu cel care nu are știință, ci cel care nu se raportează la caracteristicile sufletești ale celor pe care este chemat să îi educe. Acesta este o mare primejdie pentru un popor.

Prof. univ. Gheorghiță Geană, în înregistrarea video Geniu și religiozitate, a arătat că la marii creștini întâlnim și trăsături care sugerează genialitatea, în sensul excelenței în cele sufletești.

Vineri, 21 august, în prima comunicare a zilei, Acad. Ștefan Afloroaei, în intervenția audio Relația literatură-filozofie, a analizat interferența dintre literatură și filozofie, temă constantă în intervențiile științifice și publice al acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga.

Filozofia și literatura sunt atitudini și moduri fundamentale ale ființei umane, a arătat el. Literatura nu este doar abilitate lingvistică, nu e doar artă, nu răspunde doar necesității estetice, ci răspunde și problemelor vieții. Prin ambele, omul își poate cunoaște căderea. Ele sunt chemate să exprime omul în armonie. Dacă literatura și filozofia devin indiferente una față de alta, se ajunge la separația între ele, la înstrăinarea uneia de alta, sau la atitudinea violentă a uneia împotriva alteia. Dacă încearcă subordonarea celeilalte: dacă filozofia subordonează literatura, se ajunge ca literatura să devină simpla ilustrare a unor concepte filozofice, să fie o colecție de lozinci, nu literatură; dacă literatura ignoră complet alte experiențe spirituale, ea tinde să devină un joc pur, ludic, în felul dadaismului.

În ce măsură ne-am îndepărtat de înțelegerea omului ca ființă unitară – a fost întrebarea pusă de profesorul de filozofie preocupat de sensul și binele omului contemporan, la fel ca acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga.

Comunicarea prof. dr. Adrian G. Romila, A doua pescuire – ultima lecție, ultima poveste, a plecat de la porunca de după Înviere a Mântuitorului Iisus Hristos adresată ucenicilor de a pescui. Infinitul prezenței Învățătorului din textul biblic arată că un învățător adevărat nu dispare din viața discipolului său nici când trece pragul vieții pământești.

Ultimele două comunicări au revenit la portrete în simțire și cuvinte. Profesorul Gheorghe Simon a realizat o caracterizare a profesoarei și credincioasei Zoe Dumitrescu-Bușulenga, plecând de la 100 de cuvinte ale virtuții și bunătății.

Protosinghelul Hrisostom Ciuciu, de la Mănăstirea Putna, și-a intitulat comunicarea „Întâmplatu-s-a Cuvântul lui Dumnezeu” cu Maica Benedicta. Dimensiunea profetică a unui academician. El a conturat chipul Maicii Benedicta integrând cele două dimensiuni, cea orizontală de dascăl, om paideic care își găsește expresia cea mai înaltă în academician, și cea verticală, a omului duhovnicesc, care își găsește expresia în intrarea în monahism, înglobând aceste două dimensiuni în vocația profetului, cel care este expresia vie a Cuvântului lui Dumnezeu lucrător printre oameni

Cuvinte de închidere
La încheierea colocviului, doamna Teodora Stanciu a simțit nevoia să arate încă o dată cadrul special în care s-a desfășurat colocviul din acest an și importanța desfășurării lui: „Putna – locul sacru ne face să ne așezăm și mințile, și inimile. Vreau să mulțumesc în primul rând părintelui arhimandrit Melchisedec, starețul Mănăstirii Putna, pentru că, fără insistența sfinției sale, poate nu făceam colocviul aceasta sau el se reducea doar la o simplă întâlnire.” Apoi, având în față portretul realizat de Dacian Andoni, a expus direcția pe care viața celei portretizate, precum privirea ei din tablou, o indică: „privirea aceasta a maicii Benedicta este atât de intensă, de frumoasă, de generatoare de încredere pentru noi. Direcția, sensul este acolo: «Dacă veți putea, acolo să vă îndreptați, pentru că altă cale mai frumoasă și mai adevărată nu veți găsi.» Aceasta îmi transmit mie ochii maicii Benedicta din această acuarelă și, sigur, trăsăturile smereniei se disting și în această lucrare. Parcă este împuținată în fața măreției lui Dumnezeu spre care privește doamna academician.”

Profesorul Mihai Șleahtițchi a arătat cât de importante sunt aceste colocvii pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului: „vă mulțumesc că apropiați spiritul basarabean”.

Părintele stareț a propus ca tema acestui an centenar, care nu a putut fi ilustrată prin prezența tuturor celor care ar fi dorit să o facă din cauza restricțiilor, să fie prezentă și la colocviul din anul 2021, cu accent pe partea de formare: „Aș propune ca tema minunată de anul acesta, «Har și vocație în cultura română», să aibă un ecou în tema de anul viitor. Să discutăm despre ce este harul și dacă mai are tânărul în sufletul său harul, dacă se mai gândește acesta la vocația pe care o are.” De altfel, în 2021 se vor împlini 150 de ani de la Prima Serbare a românilor de pretutindeni și de la Primul Congres al studenților români, care au avut loc în 15 august 1871, la Putna, între organizatori fiind Eminescu și Slavici.

În ceea ce privește viața plină de rod a acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, părintele stareț a spus: „Facă Bunul Dumnezeu ca să ne vedem cu bine în anul următor. Libertatea despre care s-a vorbit aici, harul pe care l-a avut maica Benedicta și l-a cultivat, locul pe care îl are fiecare în societate – să rodească în sufletele noastre. Cu fiecare dintre noi, când ne-am zămislit în pântecele mamei, Dumnezeu a avut un gând, Dumnezeu a pus niște talanți. Prin talanții pe care îi avem, să ne așezăm fiecare în lucrarea lui Dumnezeu.”