Joi, 22 august, la Mănăstirea Putna a fost vernisată expoziția de fotografie „Satul bucovinean”. Vernisajul a avut loc în cadrul deschiderii Simpozionului „Credință. Cultură. Transmitere”, organizat la mănăstirea cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.

Expoziția a fost organizată în clădirea Centrului Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” al mănăstirii. Ea este realizată în principal din fonduri de fotografii de familie din satele: Putna, Vicov, Crasna, Izvoarele Sucevei, expuse tematic de către ierodiaconul Timotei Tiron. Expoziția cuprinde și câteva fotografii realizate în satele Bivolărie, Gura Putnei și Ulma de pictorul Constantin Flondor, în satul Ceahor de lângă Cernăuți de pictorul Dacian Andoni și în satul Botești din Horodniceni de către arhitectul Marius Pandele.

Pictorul Constantin Flondor, din Timișoara, originar din Cernăuți, a spus că fotografiile sunt rodul „dorinței de a reveni la rădăcini, la Cernăuți și în Bucovina, în general, rezultat al nostalgiei mele după Bucovina”. Alături de aceste fotografii din anii ’80, el a expus și câteva fotografii realizate de tatăl său la Mănăstirea Putna, în 1928 și la hramul din 1943.

Pictorul Dacian Andoni, timișorean, de origine din satul Ceahor, lângă Cernăuți, a explicat că fotografiile pe care le-a expus îl leagă de locurile natale și îi dau putere să picteze.

Arhitectul Marius Pandele a realizat fotografiile în 2018, când a mers cu membrii grupului Prolog în locurile natale ale pictorului Paul Gherasim: „am regăsit acolo și am fotografiat țarinile din care pictorul Paul Gherasim s-a inspirat.”

Părintele ierodiacon Timotei Tiron: „Expoziția este o invitație la descoperire. Am descoperit în fondurile de fotografii folosite că în centrul lor este familia. Apoi sunt copiii, copii care sunt scoși în față de către părinți. Urmează prietenii, școala și fotografiile de la evenimentele comunității. Nu sunt fotografii care arată senzaționalul, ci fotografii care arată sufletul oamenilor și al comunității. Fotografiile din Crasna sunt din anii ’40–’60, când satul era deja ocupat de URSS, iar românii de acolo se luptau să își păstreze identitatea românească, inclusiv prin unitatea familiei și a comunității, prin limbă și vestimentație.”

Criticul de artă Doina Mândru a observat că fotografiile expuse reprezintă două lumi care se întâlnesc în mod coerent: „lumea oamenilor de artă, prin fotografiile culte, se întâlnește armonios cu lumea pe care părintele Timotei a descoperit-o în această zestre extraordinară de fotografii anonime”. „Satul bucovinean are o vădită legătură cu tradiția, mai profundă decât în alte zone. Fotografiile reprezintă și instituțiile satului, de exemplu corul bisericesc – întâlnirea dintre laic și religios. Personajele care sunt fotografiate au conștiința dialogului cu ceva durabil, atitudine pe care o citim în costumul curat, de exemplu.” Comentând specificul fotografiilor din nordul Bucovinei, Doina Mândru a spus: „cei care au pierdut o țară și-o apără în inimă”. În general, a arătat domnia sa, fotografiile transmit coeziunea comunității: satul tradițional este un model de comunitate și poate ar trebui să revenim la coeziunea lui.

Părintele Stareț al mănăstirii, arhimandritul Melchisedec Velnic, a amintit în deschiderea Colocviului că tema expoziției, „Satul bucovinean”, a fost hotărâtă din luna ianuarie și se încadrează în tematica Anului omagial al Satului românesc, sărbătorit în Patriarhia Română.

Expoziția reprezintă „recunoștința pe care Putna o aduce satelor care vreme de sute de ani au înconjurat mănăstirea și au sprijinit-o, satelor de unde au venit unii dintre călugării de aici, satelor cu oameni care au primit cuvânt și putere prin generațiile de monahi care au viețuit la Putna în cele cinci secole și jumătate de viață ale mănăstirii. Expoziția cuprinde fotografii din satele bucovinene din diferite perioade: înainte de 1918, când Bucovina era sub ocupația austro-ungară, după Marea Unire din 1918, când Bucovina a revenit la Patria mamă, și după 1944, când nordul Bucovinei a fost răpit de URSS. Oameni, locuri, obiceiuri, obiecte se reunesc arătând locul binecuvântat, oamenii și credința lor, durerile și bucuriile, dorurile și tristețile în aceste perioade.”