„Tineretul credincios – lumină și speranță pentru popor”, Alba Iulia, 1 aprilie 1999

Tânărul credincios de mâine va trebui să se transforme, după părerea mea, din model în luptător. Va trebui să ia altă ipostază a modelului: luptătorul eroic, acela care își dă și viața pentru credința lui, pentru neamul lui, pentru ceea ce înseamnă spiritualitatea acestui neam.

„Sunt pe calea unei nădejdi”, interviu realizat de Mihaela Onofrei, 2002

Oamenii și-au pierdut dorința de a citi pentru că suntem în zodia computerului. Eu sunt un cetățean al Galaxiei Gutenberg. Umanismul culturii se sprijină pe lectură, nu pe imagini fugitive. Lectura îți lasă popasurile necesare pentru reflecție, pentru meditație. Pierderea obișnuinței lecturii este pericolul cel mai mare care amenință planeta, pentru că slăbește intelectul, puterea de gândire și te face să uiți limba. Chiar și eu, după ce am stat cinci ani în Italia, la întoarcere a trebuit să pun mâna pe Eminescu și pe Sadoveanu, ca să-mi refac limba.

Interviu pentru Radio Reîntregirea din Alba Iulia, 2004

Poporul nostru a trăit în anume virtuți, în anumite rânduieli. Și aceasta este o treabă românească foarte frumoasă, a Ortodoxiei noastre: rânduielile; te integrezi în rânduielile neamului tău. Este foarte important, fiindcă ele rămân. Inculci copilului anumite rânduieli. Și rămâi cu ele, indiferent prin ce dubii filosofice ai trece, indiferent prin ce etape de existență, prin ce scăderi, prin ce înălțări, dar aceste rânduieli îți rămân. Și aceasta este foarte important. Acestea te țin în spațiul națiunii, mai bine zis în spațiul neamului.

Interviu pentru Radio Reîntregirea din Alba Iulia, 2004

Să revenim la virtuțile neamului nostru. Eu, este adevărat, sunt bătrână. Unii spun că sunt bătrână, că sunt depășită cu mult. Firește, sunt depășită de ani. Dar în virtute, în tradiția virtuții nu poți fi! În recunoașterea valorii tradiționale a virtuților nu poți fi niciodată depășit. Aici rămâi pe fundamentul neamului tău. Și acesta este frica de Dumnezeu și rușinea de oameni.