Purtătoare de mir a cuvântului lui Dumnezeu

În așezămintele noastre de învățământ superior, în adunările tinerilor doritori de cuvânt ziditor de suflet, prezența și cuvântul Doamnei Academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga era ales, elegant și profund convingător. Chiar în deceniile trecute, când Biserica și învățătura mântuitorului Hristos erau îngrădite cu strășnicie, curajul acestei purtătoare de mir a cuvântului lui Dumnezeu a rămas pildă de apostolat pentru credincioși. (Patriarhul Teoctist)

În văzduhul sufletului românesc

Pe Zoe-Benedicta nu o pot vedea decât plutind în văzduhul sufletului românesc, cu credința ei creștină militantă, care se spovedea și se împărtășea chiar în contextul comunismului ateu, cu erudiția ei de largă cuprindere a fenomenelor culturale autohtone și europene, cu iscusința profesoarei universitare care izbutea să-i creeze ucenicului Ioan Alexandru un curs de limbă și civilizație ebraică, la adăpostul căruia să le poată vorbi studenților despre și din Sfânta Scriptură. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)

De la acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga la Maica Benedicta

De dincolo de mormântul său străjuit de o cruce de piatră, Zoe-Benedicta, profesoara academician monahie, ne vorbește prin viața sa despre putința și trebuința împletirii harismei culturii, a culturii ajunse chiar în panteonul Academiei, cu valorile credinței noastre strămoșești și îndeosebi cu cele ale teologiei, ale teologiei izvodite de rugăciune și smerenie. (Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților)

Sortiți unei dăinuiri întru lumină

Așa cum rodnic se spune în slujba de Te Deum, suntem sortiți și ne rugăm să rămânem sortiți unei dăinuiri întru lumină. Mi se pare că aici, la Putna, realizăm această vocație a dăinuirii întru lumină. E gândul care ne conduce, în perseverența cu care încercăm să menținem ideea Colocviilor de la Putna și omagiul prin care ne adresăm necontenit Maicii Benedicta, prietenei și maestrei noastre Zoe Dumitrescu-Bușulenga. E ca un fel de legământ de continuitate. (Dan Hăulică)

Mărturii și gânduri despre Zoe Dumitrescu-Bușulenga

Trecerea sa la monahism nu reprezintă un act de convertire bruscă și cu atât mai puțin de penitență punctuală (cum vor fi socotit unii, probabil), ci unul de continuitate întru desăvârșirea existențială. Zoe Dumitrescu-Bușulenga și Maica Benedicta nu sunt două persoane diferite decât prin sugestie teologică: ele sunt două-în-una, sub oblăduirea Sfântului Duh. (Gheorghiță Geană)

Doamnei Bușulenga, cu dragoste

Marele om de cultură care a fost Zoe Dumitrescu-Bușulenga s-a retras treptat, treptat, în ultimii ani ai vieții, cu smerenie, în credință. Cu siguranță și-ar fi dorit asta cu mult înainte și chiar dacă nu s-a manifestat, a simțit-o cu putere lăuntric, încă din tinerețe. Hotărârea ei i-a contrariat pe mulți, pe noi, cei apropiați, ne-a uimit. Dar totul a venit firesc, iar gestul l-a făcut cu modestia și discreția care au caracterizat-o toată viața. Cred că asumarea acestui gest a fost cel mai fericit și înălțător moment din viața ei. (Rodica Fleșariu Marinescu)

In memoriam

Strălucirea bisturiu a minții și verbului doamnei acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, farmecul seducător al vibrației discursului, miezul și structura, potențarea conținutului, vraja care coborâse peste întreaga suflare…; vecinătatea și intervenția scriitorului Geo Bogza, energia acaparatoare, topitoare de deficiențe și dezacorduri, de rețineri și materialisme concrete, ridicarea într-un cer în care nu mai exista decât plutire în universul frumuseții care se naște și trece în firile sensibile și vii… au rămas în memoria Casei și a oamenilor prezenți acolo. (Constantin Prascan)