Colecția Părinți ai Putnei
Părintele Teofilact, icoana bunei rânduieli
În această carte sunt adunate cuvinte duhovnicești ale Părintelui Arhidiacon Teofilact Ciobîcă, alături de biografia acestuia și câteva mărturii despre sfințenia vieții lui.
Părintele Teofilact a fost unul dintre stâlpii Mănăstirii Putna pentru aproape 63 de ani. Chip de călugăr îmbunătățit, care și-a silit firea pentru a-l face monah pe omul dinlăuntru, cel tainic, al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, părintele a tins spre starea bărbatului desăvârșit. A arătat o deosebită evlavie față de cele sfinte, prin respectarea cu strictețe a programului mănăstiresc, depărtându-se de neglijență, de nepăsare și de tot ce l-ar fi împiedicat în urcușul vieții duhovnicești.
Descarcă PDF
EXTRASE
din carte
Maica Domnului, modelul femeilor
Modelul cel mai minunat pentru oricare femeie este Maica Domnului, cu chipul său feciorelnic și dragostea maternă. Iată, mamelor și fetelor, virtuțile care împodobesc cel mai frumos chipul unei femei: curăția sufletească, iubirea nepătată, credincioșia neîntrecută, duioșia nemărginită, purtarea de grijă nemăsurată, simțul matern neînchipuit de fin.
Inima omului
Dumnezeu ne-a înzestrat cu voință liberă, de a alege singuri binele sau răul care sălășluiește în inima noastră. Aceasta stă în voința noastră. Dumnezeu vrea inima noastră, o dorește întreagă, fără rezervă. Dumnezeu ne vrea din plin cu trupul și cu sufletul, vrea să ne dăruim Lui cu tot ce avem, căci de la El ne vine viața și tot darul cel bun, și tot de la El bucuria vieții veșnice.
Timpul
Timpul este în slujba omului. Timpul ne este dat de Dumnezeu pentru a lucra la mântuirea noastră și a câștiga prin el Împărăția lui Dumnezeu. Timpul ne este dat pentru a ne strădui să dobândim în jurul nostru acea armonie caldă a dragostei, acea înfrățire înaintea Părintelui ceresc, acea atmosferă de pace în Duhul Sfânt, Care ne unește între noi și cu Dumnezeu.
Viața monahală
Viața noastră este un dar al lui Dumnezeu, ca prin ea să aducem roadă multă, fapte bineplăcute lui Dumnezeu și oamenilor. Monahul este un om născut din nou, pășind neîncetat pe drumul virtuții, plin de credință și nădejde în Dumnezeu, îmbrăcat în smerenie și ascultare, ostenind statornic în rugăciune și muncă, plin de iubire față de oameni, din care izvorăște slujirea sa jertfelnică. Monahul vrea să-și dovedească ascultarea sa de Dumnezeu prin ascultarea de un duhovnic sau stareț. Ascultarea stă la baza vieții monastice și din ea se naște smerenia, temelia tuturor virtuților.
Stăpânirea de sine
Fiind încununarea creației, omul a fost menit să fie stăpân peste celelalte făpturi dar, în primul rând, să se stăpânească pe sine însuși. Stăpânirea de sine se înfăptuiește supunând voința liberă rațiunii, iar rațiunea, poruncii lui Dumnezeu, Care ne-a dat-o. Această supunere cere multă răbdare.
Detalii despre
AUTOR
Icoană a bunei rânduieli, Părintele Teofilact nu s‑a lăsat cuprins de grija de multe, ci a purtat mereu grijă de rugăciune și de viața sufletească. Pentru toți cei care l‑au cunoscut, el a fost un model de trăire a vieții monahale.
Părintele Teofilact Ciobîcă s‑a născut pe 31 iulie 1926, într‑o familie cu 10 copii, și a fost botezat cu numele de Traian. În anul 1943, se închinoviază la Mănăstirea Râmeț din Transilvania și este călugărit în 7 septembrie 1944. În 1948 se transferă la Mănăstirea Putna, cu binecuvântarea Mitropolitului Sebastian Rusan. În urma Decretului 410/1956 este scos din mănăstire. Părintele se angajează contabil în Suceava și duce în continuare aceeași viață de nevoință monahală, discretă și smerită, dar plină de râvnă. În 1967 i se permite să se întoarcă la Mănăstirea Putna. A trecut la cele veșnice în 20 aprilie 2010.
Până în ultimele luni ale vieții, părintele și‑a făcut pravila și canonul cu râvna pe care de multe ori doar începătorii o au. El era o mărturie vie despre smerenie, răbdare, umilință, tăcere, neosândire, pace, dragoste de Dumnezeu și de oameni.