Colecția Părinți ai Putnei
Părintele Iachint, starețul și duhovnicul

Editura Nicodim Caligraful
Mănăstirea Putna, 2015
Cartea înmănunchează cuvinte ale Părintelui Arhimandrit Iachint Unciuleac, stareț al Mănăstirii Putna în perioada 1977–1992. Cuvintelor Părintelui Iachint păstrate la Mănăstirea Putna li s-au alăturat cuvinte tipărite în volumele de „Convorbiri duhovnicești” ale Părintelui Arhimandrit Ioanichie Bălan și un interviu realizat de jurnalistul Mircea Motrici.
Acest volum a apărut în anul 2015, an declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „Anul omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi„ și „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhii”, ca smerită mulțumire pentru slujirea de stareț și duhovnic a Părintelui Iachint.
Descarcă PDF
EXTRASE
din carte
Mărturia faptelor
Eu vă spun acest cuvânt: „Vorba sună, fapta tună”. Cred că faptele sunt acelea prin care noi putem fi caracterizați ca vrednici urmași ai înaintașilor noștri. Să nu mai fim așa de egoiști, să nu ne ocupăm prea mult de lucrurile acestea care trec în curând, să ne gândim că în curând vom intra în eternitate, mai aproape sau mai departe de strămoșii noștri, după faptele pe care le-am făcut.
Cum să trăim?
Să avem pururea pe Dumnezeu în fața ochilor noștri, să avem temei din Sfânta Scriptură și din Sfinții Părinți pentru toate câte lucrăm și să nu fim schimbători, adică azi să vrem binele și mâine să cedăm răului.
Rugăciunea, temelia înnoirii duhovnicești
Orice înnoire spirituală a omului, a mănăstirii și a Bisericii în general, se începe prin rugăciune. La Putna s-a rânduit mai întâi Sfânta Liturghie zilnic, utrenia la miezul nopții și toată rânduiala bisericească de la Mănăstirea Sihăstria. Rugăciunea și dragostea înnoiesc sufletul omului, mănăstirile și lumea întreagă. Iar părăsirea rugăciunii, a vieții de obște și dezbinarea dărâmă mănăstirile, familia și lumea. După aceea am început a citi zilnic Psaltirea în biserică, câte două ore fiecare, începând cu starețul mănăstirii. Mai târziu s-au început și lucrările de restaurare a bisericii și a tuturor clădirilor.
Mântuirea prin ascultare
Cea mai ușoară și sigură cale de mântuire este a celui ce trăiește toată viața în ascultare, adică face toate cu sfat și binecuvântare, cu rugăciune și întrebare. Și cea mai grea mântuire este a celui ce trăiește pe pământ de capul său, fără Biserică, fără părinți, fără duhovnic, fără cărți sfinte, fără rugăciune și bucurie duhovnicească în inimă. Viața aceluia este încă de pe pământ un iad.
Cinstirea eroilor neamului
În conștiința poporului român, Ștefan trăiește etern pentru țara lui. Avem un cult pentru eroi, pentru Ștefan, pentru Mircea cel Bătrân, pentru Mihai Viteazul, pentru cei mai aproape de noi, Horia, Cloșca și Crișan, pentru Bălcescu, pentru Eminescu sau pentru Ciprian Porumbescu, a cărui dramă începe cu serbarea de la Putna din 15 august 1871, pentru toți cei care n-au precupețit nimic și, fie cu capul, fie cu brațul, au pus întreaga lor viață în slujba unor idealuri nobile. La umbra lor existăm noi azi ca națiune, de aceea îi respectăm, avem un cult, avem un sentiment de prețuire pentru ei și ori de câte ori îi vizităm la ei acasă, indiferent dacă la Putna sau sub mausoleul de la Mărășești, noi plecăm parcă cu bateria inimii noastre mai încărcată, pășim cu mai multă încredere în viitor, conștienți că la umbra lor existăm noi ca națiune și că trebuie să ne facem și noi datoria, căci și Dumnezeu, și societatea ne cer să ne facem datoria.
Detalii despre
AUTOR

Suflet foarte blând, liniștit, temător de Dumnezeu și pașnic, părintele Iachint era iubit și căutat de multă lume. În anul 1958 a fost hirotonit preot și a ajuns să spovedească mii de oameni, fiind numit pe drept cuvânt Duhovnicul Bucovinei.
Părintele arhimandrit Iachint Unciuleac s-a născut la 10 septembrie 1924, primind la botez numele Ioan. La 27 de ani intră în Mănăstirea Sihăstria, doi ani mai târziu fiind tuns în monahism. Este unul dintre părinții care, în 1956, sunt trimiși de Mitropolia Moldovei la Mănăstirea Putna, pentru a reînnoi viața duhovnicească de aici. La 1 august 1977 este numit stareț. Cu multă răbdare și iscusință, reușește să protejeze obștea de presiunea regimului comunist și să continue lucrările de restaurare și întreținere a mănăstirii. Se retrage din stăreție la 1 decembrie 1992 și trece la Domnul în seara zilei de 23 iunie 1998.
De la părintele Iachint oricine voia avea întotdeauna ceva de învățat. Putea să ia ca exemplu răbdarea sa extraordinară cu oamenii sau marea dragoste cu care îi încuraja tot timpul pe călugări și pe credincioși.