Ce facem noi oamenilor căzuți!

Odată, în Palestina, Paul călătorea împreună cu Episcopul Victorin cu trenul, pe timpul iernii. O mamă și fiica ei mică au intrat în vagon, cărând după ele diferite obiecte pe care le cumpăraseră. Dar fetița a căzut și a scăpat sacii pe care îi căra și tot conținutul lor s-a împrăștiat peste tot în vagon. Mama s-a mâniat atât de tare încât a început să o bată. Episcopul Victorin i-a spus lui Paul: „Iată ce facem noi oamenilor căzuți! Îi batem în loc să-i compătimim în durerea lor și să-i ajutăm să se ridice!”

Adevăratul „Moș Crăciun”

Când Arhiepiscopul Victorin ne vizita parohia – Sf. Nicolae din Worcester – cu ocazia hramului, copilașii erau fascinați de această imagine vie a Sf. Nicolae. Nu aveam nevoie de un „Moș Crăciun” într-un costum roșu și alb, cu burtica umflată. Dimpotrivă, Arhiepiscopul Victorin era adevărata imagine a acelui episcop legendar din Mira Lichiei. Mișcați de aura de sfințenie și de duhul său blând, copiii noștri le povesteau colegilor de școală cum l-au întâlnit pe adevăratul „Moș Crăciun”.

Exemplul personal

Pentru Arhiepiscopul Victorin, exemplul era totul. El a condus Arhiepiscopia printr-o perioadă dificilă a istoriei noastre, în primul rând prin exemplul său. Au existat multe ispite: ispite ale puterii, ale compromisului cu forțele politice, ale diluării credinței, chiar și ale bogăției și confortului. El a ales, în felul său blând, să rămână neșovăitor. Drept urmare, a suferit. Din punct de vedere fizic – s-a privat de aproape orice confort material; iar din punct de vedere spiritual – a fost criticat și chiar atacat de extremiști de la ambele capete ale spectrului politic. A rămas un om care a mers pe calea dreaptă și îngustă, preocuparea sa principală fiind turma pe care Dumnezeu i-o încredințase.