Biserica ortodoxă sub dominația sovietică

Prigoana bisericilor din Bucovina a devenit, sub administrația ateistă sovietică, și mai aspră. Închiderea bisericilor și transformarea lor în depozite, case de cultură, muzee, deportarea și persecutarea preoților și a credincioșilor, îndepărtarea de credința strămoșească deveniseră scopuri bine determinate, în primul rând, mancurtizarea și manipularea populației și, în ultimă instanță, deznaționalizarea ei. Se înlătura una din componentele esențiale ale identității naționale – credința și conștientizarea comunității ca neam, ceea ce ducea inevitabil la dezbinare. Divide et impera! (Acad. Alexandrina Cernov)

Sfârșitul Mitropoliei Ortodoxe Române de la Cernăuți

În primul an de ocupație bolșevică, la Cernăuți n-a existat o administrație bisericească. Puținii preoți rămași în teritoriu puteau să slujească în bisericile rămase deschise doar prin îngăduința comitetelor executive raionale. Dacă credincioșii dintr-un sat oarecare își găseau un preot, o delegație a lor pornea spre cutare centru raional, cerând președintelui comitetului executiv aprobarea de a avea un slujitor al altarului. Acea delegație se obliga să plătească regulat „impozitul de credință”, oricât de mare ar fi fost, numai ca lăcașul de închinare Domnului să nu fie închis. (Dumitru Covalciuc)

Preotul Gheorghe Zmoșu

Nu drumurile îl oboseau pe tata în timpul primilor ani de preoție, ci hărțuiala din partea așa-zișilor activiști ideologi. (...) Răul care începuse să domine în societatea sovietică era pus la cale de către susținătorii regimului autoritar pe umerii slujitorilor Sfintei Biserici. De ei, de propovăduitorii cuvântului lui Dumnezeu, autoritățile își băteau joc în permanență. N-a scăpat de batjocura lor nici tata – vrednicul preot Gheorghe Zmoșu. În primul rând, i s-a luat pământul de lângă casă, lăsându-i-se o parcelă de 6 ari. Nu i s-a dat voie să țină vacă sau, barem, un porc. (Valeriu Zmoșu)