File din rezistența identitară a Bucovinei

Bucovina neînfrântă este o poveste a satelor românești unde doinele au continuat să răsune, a bisericilor unde rugăciunile în limba română au fost rostite în șoapte, a școlilor unde profesorii au cultivat cu grijă sămânța limbii materne în sufletele elevilor în ciuda multiplelor bariere ideologice și politice. Bucovina și bucovinenii sunt un simbol al rezistenței tăcute, dar neclintite.

Lect. Univ. Dr. Marin Gherman

Literatura bucovineană

Provincie cu o istorie dramatică, Bucovina a fost și rămâne încă un spațiu literar puțin cunoscut, în care destinul generațiilor de români, de multe ori văduvit de tradițiile culturale din țară, ni se pare atât de deosebit și, totodată, atât de asemănător, căci indiferent de specificul lor istoric, ele toate au fost niște generații luptătoare. De aceea, frumoasa tradiție culturală românească din Bucovina nu a putut fi înlocuită nici cu cea germană (1775–1918), nici cu cea rusă sau ucraineană (1945–1996). Deprinderea de a scrie românește nu a încetat niciodată. (Acad. Alexandrina Cernov)

Testamentul lui Doxaki Hurmuzaki

Limba, credința și istoria, „trei datorii mari și sfinte, pentru cari aveți a răspunde înaintea lui Dumnezeu, înaintea oamenilor și a urmașilor” (Doxaki Hurmuzaki), sunt factori identitari și au fost dintotdeauna primele obiective asupra cărora s-a îndreptat agresivitatea autorităților sovietice instaurate în nordul Bucovinei începând cu anii 1940, 1945. Din acea perioadă și până în prezent se promovează o politică consecventă de știrbire a drepturilor românilor nord-bucovineni.