Păstrând vie memoria Bucovinei

Având experiența dureroasă a refugiului, întâi la Bistrița, apoi la București, a întemnițării bunicului în urma unui denunț, doamna academician Alexandrina Cernov s-a îngrijit îndeaproape de editarea colecției „Destin bucovinean”, apărută la Editura Nicodim Caligraful a Mănăstirii Putna. Cele patru volume ale colecției prezintă situația românilor din nordul Bucovinei din timpul celui de Al Doilea Război Mondial și al ocupației sovietice, amintind despre masacrul de la Fântâna Albă și Lunca, despre drama românilor deportați, despre situația Bisericii românești și despre destinele celor refugiați. (Arhimandrit Melchisedec Velnic, Starețul Mănăstirii Putna)

Durerea pentru românii din Bucovina

Mi-o amintesc însă la fel de vie ca întotdeauna, intrând în biroul de la Academia Română, unde venea să mai vorbim din când în când. Nu se plângea niciodată sau, dacă o făcea, nu dădea de înțeles că se plânge. Își spunea încetișor durerile, nu pe ale ei personale, ci pe ale românilor din Bucovina cedată, din Bucovina frântă și însângerată. Era ca o litanie. (Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române)

Fuga din calea războiului

Au trecut munții spre Transilvania sub bombardamente neîntrerupte – când ale avioanelor rusești, când ale celor nemțești. Bunica, o femeie bărbătoasă, conducea a doua căruță. Nu lăsa frâiele nici chiar atunci când cădeau bombele, ca să nu piardă caii. „Am rămas în viață fiindcă am plecat în momentul acela”, își amintea Alexandrina Cernov. Mii de căruțe se îndreptau atunci spre județele din sudul și centrul României; unii mergeau pe jos, dominați de spaima ocupației.