Colecția Crinii țarinii
Trăiți frumos și-n bucurie
Autor:
Arhiepiscop Justinian Chira
Editura Nicodim Caligraful
Mănăstirea Putna, 2014
Înaltpreasfințitul Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului, bucură de decenii întregi văzduhul Ortodoxiei cu limpezimea și tăria chipului său de Părinte.
Acest volum vede lumina tiparului odată cu împlinirea de către Înaltpreasfințitul Justinian, la 28 mai 2014, a 93 de ani, și ca mulțumire smerită din partea celor care am fost iubiți și învățați să trăim frumos și în bucurie de cel care trăiește cu conștiința că este fiu al Tatălui, în lumina Învierii lui Hristos și întru bucuria Preasfântului și de viață făcătorului Duh.
Descarcă PDF
EXTRASE
din carte
Iubirea de țară
E tare frumoasă țara noastră! Pe timpul ocupației, pe timpul regimului comunist, nu mă bucuram de țară. România mi se părea o țară străină. Dumneavoastră sunteți mai tineri și poate nu înțelegeți – din ’40 până-n ’44 a fost ocupația ungurească, deci țara mi se părea un spațiu străin. Din ’44 a venit regimul comunist, până în 1989. Țara mi se părea tot un spațiu străin. În ziua de Anul Nou din 1990 am fost chemat la o ședință a Sfântului Sinod. Când am ieșit pe poarta Episcopiei am avut deodată sentimentul că sunt în țara mea, după atâția ani de zile. Și am privit-o… Eram fericit, parcă aveam sentimentul că am în față chipul mamei mele.
Rugăciune și viață
Pentru mine, viața duhovnicească este viața normală. Rugăciunea este un act firesc. Omul, în sensul curat al cuvântului, este o ființă care se roagă, care dialoghează cu Tatăl Ceresc. Rugăciunea nu trebuie să fie ceva mecanic. Ea nu se face obligatoriu numai după Ceaslov și Psaltire. Rugăciunea trebuie să fie în primul rând vie, să fie imprimată în gând și în suflet și în inimă. Aceasta este rugăciunea adevărată. Textele le poți spune artificial, cu mintea foarte împrăștiată. Sfinții Părinți au avut, în primul rând, această legătură directă cu Dumnezeu, au avut dialogul lor interior cu Dumnezeu.
Sfânta Scriptură
Este foarte important, fraților, să ne dăm seama că în Scriptură găsim răspuns la orice întrebare. Eu, când am o problemă, de orice natură, și nu știu ce atitudine să iau, întotdeauna caut răspuns în Sfânta Evanghelie, în cuvintele Mântuitorului. Cum vede Hristos, cum ar rezolva El problema aceasta? În Sfânta Scriptură sunt multe lucruri delicate, depinde cum le interpretezi. Aici sunt foarte necesare scrierile Sfinților Părinți, pentru a ne ajuta să înțelegem Scriptura.
Viața veșnică
Eu tot timpul mă străduiesc să nu mă abat de la cuvântul lui Dumnezeu. Mă străduiesc să nu am în gândirea și în credința mea nimic care să nu fie autentic evanghelic, care să nu coincidă cu învățătura lui Hristos, cu gândirea lui Dumnezeu. Asta pot spune la vârsta de 92 de ani. Și, de aceea, în fața infinitului stau liniștit. Pentru mine, moartea e un fapt foarte mărunt. Eu știu că eternitatea depășește moartea.
Detalii despre
AUTOR
Născut în anul 1921, Înaltpreasfințitul Justinian a devenit monah la Mănăstirea Rohia în anul 1942, mănăstire al cărei stareț a fost între 1944 și 1973. Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului în perioada 1973–1990, în 1990 a fost ales Episcop al Maramureșului, iar în 2009 i-a fost acordat titlul de Arhiepiscop onorific.
Iubind omul, pentru demnitatea și frumusețea date de chipul lui Dumnezeu în el, Înaltpreasfințitul Justinian iubește monahismul într-un chip deosebit. Cuvintele pe care le adresează monahilor cântă frumusețea și demnitatea vieții la care sunt chemați și reprezintă o laudă către Preasfânta Treime.
Părinții Mănăstirii Putna s-au bucurat în multe rânduri să audă aceste cuvinte, fie atunci când Înaltpreasfinția Sa a venit la mormântul sfântului Ștefan cel Mare, pe care îl iubește și îl prețuiește în mod pilduitor, fie când, însetați de cuvânt viu, ei au mers în Maramureșul cu al cărui destin duhovnicesc Vlădica Justinian s-a identificat în ultimele decenii. Am considerat că este datoria noastră să nu lăsăm îngropat talantul cugetării însuflețitoare a Înaltpreasfințitului Justinian, ci să îl oferim tuturor celor dornici să trăiască viața monahală după adevărata ei fire, în graiul specific vetrei din care își au obârșia primii voievozi ai Moldovei.