„Dumnezeu S-a făcut pe Sine Om ca pe om să-l facă dumnezeu!”

Sfinții Părinți au spus în repetate rânduri și în multe feluri acest lucru, și, de fapt, aceasta este esența vieții noastre creștine – Vestea cea Bună pe care Dumnezeu ne-a adus-o nouă, oamenilor. Este iubirea lui Dumnezeu coborâtă pe pământ. Modul în care această iubire devine realitate accesibilă nouă – calea prin care noi, ființe neputincioase și înstrăinate, intrăm în relația de iubire cu Dumnezeu și devenim casnici ai Lui – este ascultarea. (Arhimandrit Melchisedec Velnic)

Drumul ascultării

Nu este deloc vorba aici de un drum inițiatic, așa cum nu este vorba nici de un demers de auto-învățare. Pe acest drum al ascultării, călătorul nu descoperă lucrurile singur, ci primește mereu (nu doar când ajunge la destinație), de la Cel care Se află la capătul drumului. Ce primește? Putere de a merge mai departe și dor de a se apropia și mai mult de Dumnezeu. Așadar, cel care înaintează pe acest drum al ascultării nu o face pentru a învăța tehnica ascultării, ci pentru a dobândi asemănarea cu Hristos. (Protosinghel Hrisostom Ciuciu)

Taina vieții duhovnicești

Părinții numesc ascultarea „Taina vieții duhovnicești”, care se dezvăluie în toată profunzimea ei doar în Duhul Sfânt și care constă pentru cel ce o săvârșește în „a învăța să facă Voia lui Dumnezeu, spre a pătrunde în sfera Voii dumnezeiești și, astfel, a se împărtăși de Viața dumnezeiască” și deci a se îndumnezei. (Protosinghel Hrisostom Ciuciu)