Axis mundi

Geografia duhovnicească a imnografiei lui Ioan Alexandru separă Putna ca axis mundi, în vreme ce volumele anterioare merg pe provincii. Putna, însă, înseamnă pentru Alexandru întâi de toate Eminescu și Ștefan, adică încă o dovadă a simbiozei dintre poezie și istorie, aceasta din urmă definită în conceptul de Patrie specific lui Ioan Alexandru, care cuprinde simbolic și în simbioză venerarea strămoșilor, valorile tradiționale, prin care se contemplă istoria și geografia, paralel cu sacra datorie a imnografului de a nu lăsa în afara edenului rostitor nici o fărâmă din hronicul și natura patriei. (Dan C. Mihăilescu)

Testamentul lui Ștefan cel Mare

Ștefan e mare pentru că-a fost smerit

Pe cât de mic se micșora întruna

De Dumnezeu să poată fi zărit

Una cu neamul pentru totdeauna (…)

 

Să intri-n inima unui popor

Cea mai strâmtă poartă dintre toate

De nu ești jertfă-n lacrimile lor

Nu-i cum pătrunde în eternitate

Îndemn la Putna

Să nu ne lăsăm de Cel ce ne recunoaște

Iată la dreapta tronului ceresc

Stă Fiul în picioare

Și mijlocește

Și pentru pământul moldovenesc

Când Duhul într-o zi din acest vas

Fierbinte, pleacă

Știm precis în mâinile cui de acum

Lăsând o botă luce înfiptă a cruce

În stâna săracă

Și joaca mieilor pe drum

Epitaf

Din loc în loc când și când

Te-arăți nemuritoare dar plângând

Unde-i iubire este și durere

Amândouă țin de Înviere

Nu numai eu de lacrime străpuns

Și paradisul e scăldat de plâns

Înnoi-se-vor toate mâine

Dar puterea lacrimii rămâne

Lacrima unește nu desparte

Îngerii-s în ea fără de moarte

Nu cad din eternul bine

Prin lacrimă se leapădă de sine