Miercuri 6 noiembrie 2019, la Sala mică a Ateneului Român, Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta” a acordat premiul de eminescologie criticului literar Alex Ștefănescu pentru volumele Eminescu, poem cu poem. La o nouă lectură: antumele (2017) și Eminescu, poem cu poem. La o nouă lectură: postumele (2019), ambele publicate la Editura All.

La festivitatea de premiere, desfășurată cu prilejul zilei de naștere a criticului literar, au participat academicieni, profesori universitari, scriitori, actori, filosofi, preoți, monahi, oameni de televiziune și prieteni apropiați ai acestuia, fiind prezenți și mulți dintre lectorii Colocviului de la Mănăstirea Putna dedicat acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta, organizat în fiecare an de aceeași fundație.

Doamna Teodora Stanciu, președintele interimar al Fundației „Credință și Creație”, a justificat premiul acordat criticului arătând că cele două volume ale acestuia reprezintă „chintesența mesajului ideilor pe care domnia sa le-a descoperit în poemele eminesciene și pe care le-a exprimat într-un limbaj foarte prietenos”. Preocupările de eminescologie ale acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta au fost continuate de unul dintre cei mai străluciți studenți ai acesteia, așa încât, Fundația „a găsit aproape firesc, aproape natural, ca premiul acesta de eminescologie să-i revină lui Alex Ștefănescu”.

Domnului Adrian Alui Gheorghe, vicepreședinte al Fundației „Credință și Creație”, i-a revenit rolul de a acorda premiul de eminescologie criticului Alex Ștefănescu, despre care a spus că „e de ajuns să-i spui numele în orice context ca să-i convingi pe cei de față că referințele tale sunt dintre cele mai înalte, că vorbești despre un om care se identifică până la ultima fibră cu literatura vremii sale. Citirea lui Eminescu cu sensibilitatea omului din secolul XXI este apostolatul de maturitate al lui Alex Ștefănescu, care și spune undeva că: «Mi-ar fi părut rău să mor și să nu fi scris despre Eminescu». În fapt, e o modalitate de a insinua că atunci când te atingi de Eminescu, ai asigurat accesul spre o nemurire personală”.

La primirea premiului, Alex Ștefănescu a mărturisit : „Este pentru mine cel mai mare premiu pe care puteam să-l primesc. (…) Am lucrat șapte, opt ani la aceste două cărți. Am făcut pur și simplu o baie de frumusețe literară. După ce am terminat de scris și am ieșit în lume, totul mi s-a părut foarte urât. Aș fi vrut să rămân acolo. Mă bucur că am scris despre Eminescu la bătrânețe, pentru că nu cred că dacă scriam când eram tânăr, reușeam să scriu; a fost foarte greu să găsesc tonul. Pentru mine Eminescu este și un îndemn adresat românilor: că suntem în stare să facem ceva pe lumea asta”.

În continuarea manifestării, criticul literar Nicolae Manolescu a elogiat personalitatea și activitatea lui Alex Ștefănescu despre care a spus că „a făcut ce nu s-a mai făcut până acum, la nivelul acesta. (…) El a făcut două cărți întregi. Și n-a iertat niciun poem, dacă nu mă înșel, le-a căutat pe toate. Și unele bune, și unele ciorne, și altele strălucite, și altele care aveau numai versuri formidabile. Și cu ocazia asta a descoperit tot felul de lucruri la care nu se gândise nimeni (…). Aceasta este valoarea acestor cărți”.

Eseistul Andrei Pleșu a apreciat activitatea lui Alex Ștefănescu în domeniul eminescologiei, amintind că a fost martor, când era foarte tânăr, „la eforturile pe care le-a făcut Constantin Noica ca să se publice Caietele lui Eminescu. S-a străduit enorm să convingă forurile să facă acest efort, pentru că e un tezaur extraordinar acolo, și n-a reușit să convingă pe nimeni. Și a murit cu tristețea că acest lucru nu s-a împlinit în timpul vieții lui”.

În încheiere, președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a rostit și el cuvinte laudative la adresa criticului: „Nu trebuie să vă spun ce reprezintă Alex Ștefănescu pentru noi, care îl cunoaștem, cum îi curge vorba lin și cum ne convinge întotdeauna, pentru că are în ochi o doză așa de mare de sinceritate, încât verbul lui devine imbatabil. De aceea îi convinge și pe oamenii mai puțin pregătiți întru ale literaturii”. Și încheie, parafrazându-l pe Nietzsche: „Nu sunt neapărat popoare civilizate acelea care au mulți oameni mari, ci acelea care știu să-i prețuiască deopotrivă în timpul vieții și după ce au trecut în altă viață. Iar Alex Ștefănescu face parte dintre acești oameni fericiți”.

În cadrul evenimentului au avut loc și două momente artistice, unul susținut de pianistul Andrei Licareț, celălalt de actorul Ion Caramitru, care a recitat poemul Glossă de Mihai Eminescu.

 

Foto: Ioan Stoica