19/10/2022
Academician Eugen Simion – un umanist de acțiune
A plecat la Domnul unul dintre cei mai mari literați ai culturii române din ultimele cinci decenii, acad. Eugen Simion (25.05.1933–18.10.2022).
Solidar, până la un punct din cariera sa, cu Nicolae Manolescu, Eugen Simion a ținut pe umeri, în toată această perioadă, precum un al doilea Atlas, „bolta” criticii și istoriei literare românești, arcuită înalt de cei doi iluștri antecesori: G. Călinescu și E. Lovinescu.
Opera critică lăsată în urmă de acad. Eugen Simion se remarcă prin expresia „cumpănită și limpede” (Nicolae Manolescu) a judecății estetice. De la Eugen Lovinescu, scepticul mântuit la Scriitori români de azi (I–IV), la Dimineața poeților, Întoarcerea autorului, Fragmente critice (I–VIII), Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Ficțiunea jurnalului intim (I–III), Genurile biograficului, Tânărul Eugen Ionescu, Cioran, o mitologie a nedesăvârșirilor (și enumerarea titlurilor nu se sfârșește aici), Eugen Simion a cultivat spiritul critic, însuflețit mereu de atașamentul pentru literatura națională, de cultul pentru valorile ei, cunoscute și aprofundate prin raportare la autori străini, și ei citiți sistematic.
Lucrarea criticului și istoricului literar Eugen Simion a fost amplificată de aceea a umanistului de acțiune și de aceea de magister la „Filologia” bucureșteană.
Astfel, în funcția de președinte al Academiei Române (două mandate, 1998–2006), de director al Institutului de Istorie și Teorie literară „G. Călinescu” (2006–2022), de președinte al „Fundației Naționale pentru Știință și Artă” (1999–2022), acad. Eugen Simion a impus o disciplină, un ritm de muncă și o exigență, simțite, uneori, de cei din jur ca excesive. Au rezultat, însă, opere monumentale colective, coordonate cu autoritate și știință: facsimilarea integrală a „Caietelor eminesciene”, 38 de volume (cu implicarea de mare pricepere a artistului plastic și academicianului Mircia Dumitrescu), crearea colecției „Opere fundamentale” (model „Pléiade”), peste 200 de ediții ale scriitorilor de valoare români și străini, și, mai ales, proiectarea și publicarea „Dicționarului General al Literaturii române” în opt volume, cel mai cuprinzător instrument pentru oricare intelectual umanist.
Împreună cu acad. Maia Simionescu, a organizat Simpozionul Internațional „Penser lʼEurope” – 18 ediții –, reunind minți academice de pe tot continentul, spre a reflecta la temele cele mai importante ale comunității europene.
Magisterium-ul de la „Literele” bucureștene, prin care a format zeci de serii de studenți, a fost continuat și în afara spațiului universitar, prin întâlnirile anuale cu tinerii critici din toată țara, prilejuindu-le acestora cunoașterea reciprocă și comunicarea cu generația șaizecistă a criticii literare, din care Eugen Simion făcea parte.
Un capitol special din parcursul de viață activ intelectuală a academicianului Eugen Simion îl reprezintă participarea la Colocviile organizate de Fundația „Credință și Creație. Maica Benedicta” de la Mănăstirea Putna. Maica Benedicta, în viața laică profesor universitar și academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, îndeplinise funcția de vicepreședinte al Academiei între 1990–1994. După înveșnicirea în pământul Putnei, la propunerea unui alt regretat academician, Dan Hăulică, și a vrednicului Părinte Arhimandrit Melchisedec, starețul mănăstirii ștefaniene, a luat ființă Fundația „Credință și Creație” care poartă numele de monahie al acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga.
Omagiindu-și ilustra înaintașă, acad. Eugen Simion a fost prezent la primele ediții ale Colocviului putnean, pe temele „Tradiție spirituală românească și deschidere spre universal” (2007), „În căutarea absolutului. Eminescu” (2009), „Geniu și memorie colectivă. Creangă+Creangă” (2011). Conferințele susținute în cadrul acestor colocvii, purtând semnătura acad. Eugen Simion au avut, toate, titluri și conținuturi deosebit de inspirate: Să fim naționali cu fața spre universal, Eminescu – între zelatori și delatori, Creangă – între cruzime și jovialitate. Textele acestor conferințe au fost publicate în revista anuală „Caietele de la Putna” din anii respectivi.
Am selectat, spre audiție, un fragment din conferința „Eminescu între zelatori și delatori”, rostită la Putna, în 2009. Fundația „Credință și Creație. Maica Benedicta” aduce, astfel, un omagiu in memoriam acad. Eugen Simion, model de intelectual umanist român, greu substituibil în zilele noastre.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Solidar, până la un punct din cariera sa, cu Nicolae Manolescu, Eugen Simion a ținut pe umeri, în toată această perioadă, precum un al doilea Atlas, „bolta” criticii și istoriei literare românești, arcuită înalt de cei doi iluștri antecesori: G. Călinescu și E. Lovinescu.
Opera critică lăsată în urmă de acad. Eugen Simion se remarcă prin expresia „cumpănită și limpede” (Nicolae Manolescu) a judecății estetice. De la Eugen Lovinescu, scepticul mântuit la Scriitori români de azi (I–IV), la Dimineața poeților, Întoarcerea autorului, Fragmente critice (I–VIII), Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Ficțiunea jurnalului intim (I–III), Genurile biograficului, Tânărul Eugen Ionescu, Cioran, o mitologie a nedesăvârșirilor (și enumerarea titlurilor nu se sfârșește aici), Eugen Simion a cultivat spiritul critic, însuflețit mereu de atașamentul pentru literatura națională, de cultul pentru valorile ei, cunoscute și aprofundate prin raportare la autori străini, și ei citiți sistematic.
Lucrarea criticului și istoricului literar Eugen Simion a fost amplificată de aceea a umanistului de acțiune și de aceea de magister la „Filologia” bucureșteană.
Astfel, în funcția de președinte al Academiei Române (două mandate, 1998–2006), de director al Institutului de Istorie și Teorie literară „G. Călinescu” (2006–2022), de președinte al „Fundației Naționale pentru Știință și Artă” (1999–2022), acad. Eugen Simion a impus o disciplină, un ritm de muncă și o exigență, simțite, uneori, de cei din jur ca excesive. Au rezultat, însă, opere monumentale colective, coordonate cu autoritate și știință: facsimilarea integrală a „Caietelor eminesciene”, 38 de volume (cu implicarea de mare pricepere a artistului plastic și academicianului Mircia Dumitrescu), crearea colecției „Opere fundamentale” (model „Pléiade”), peste 200 de ediții ale scriitorilor de valoare români și străini, și, mai ales, proiectarea și publicarea „Dicționarului General al Literaturii române” în opt volume, cel mai cuprinzător instrument pentru oricare intelectual umanist.
Împreună cu acad. Maia Simionescu, a organizat Simpozionul Internațional „Penser lʼEurope” – 18 ediții –, reunind minți academice de pe tot continentul, spre a reflecta la temele cele mai importante ale comunității europene.
Magisterium-ul de la „Literele” bucureștene, prin care a format zeci de serii de studenți, a fost continuat și în afara spațiului universitar, prin întâlnirile anuale cu tinerii critici din toată țara, prilejuindu-le acestora cunoașterea reciprocă și comunicarea cu generația șaizecistă a criticii literare, din care Eugen Simion făcea parte.
Un capitol special din parcursul de viață activ intelectuală a academicianului Eugen Simion îl reprezintă participarea la Colocviile organizate de Fundația „Credință și Creație. Maica Benedicta” de la Mănăstirea Putna. Maica Benedicta, în viața laică profesor universitar și academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, îndeplinise funcția de vicepreședinte al Academiei între 1990–1994. După înveșnicirea în pământul Putnei, la propunerea unui alt regretat academician, Dan Hăulică, și a vrednicului Părinte Arhimandrit Melchisedec, starețul mănăstirii ștefaniene, a luat ființă Fundația „Credință și Creație” care poartă numele de monahie al acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga.
Omagiindu-și ilustra înaintașă, acad. Eugen Simion a fost prezent la primele ediții ale Colocviului putnean, pe temele „Tradiție spirituală românească și deschidere spre universal” (2007), „În căutarea absolutului. Eminescu” (2009), „Geniu și memorie colectivă. Creangă+Creangă” (2011). Conferințele susținute în cadrul acestor colocvii, purtând semnătura acad. Eugen Simion au avut, toate, titluri și conținuturi deosebit de inspirate: Să fim naționali cu fața spre universal, Eminescu – între zelatori și delatori, Creangă – între cruzime și jovialitate. Textele acestor conferințe au fost publicate în revista anuală „Caietele de la Putna” din anii respectivi.
Am selectat, spre audiție, un fragment din conferința „Eminescu între zelatori și delatori”, rostită la Putna, în 2009. Fundația „Credință și Creație. Maica Benedicta” aduce, astfel, un omagiu in memoriam acad. Eugen Simion, model de intelectual umanist român, greu substituibil în zilele noastre.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Fundația „Credință și Creație. Maica Benedicta”
