De la un capăt la altul, cu foarte mici excepții, opera lui Creangă e un hohot de râs. Nu râsul cu gust amar al lui Caragiale sau Gogol, ci râsul tonic al țăranului cu concepție optimistă de viață, pe care toată tradiția înțelepciunii populare l-a învățat că forțele răului vor fi întotdeauna înfrânte, până la sfârșit. Povestitorul popular știe dinainte că întunericul va fi covârșit de lumină. Și, cunoscând acest adevăr, el nu acordă valoare reală străduințelor forțelor negative care doresc să-l oprime pe om, să-l învingă.

Ion Creangă

Inegalabila altitudine la care se află poetul național derivă nu dintr-o simplă calitate a spiritului său, ci dintr-un raport constant în care se află cu poporul său și care-l face perfectul exponent al spiritului național. Și pentru stabilirea acestui tainic raport, a acestei relații de aur care leagă pe un gânditor, pe un artist, de o etnie, sunt necesare condiții speciale, a căror îndeplinire cere, ca în basme, o potrivire unică, ce face ca alesul să apară o dată la nu se știe câte secole în istoria unei nații.

Eminescu – Creație și cultură

Oamenii și-au pierdut dorința de a citi pentru că suntem în zodia computerului. Eu sunt un cetățean al Galaxiei Gutenberg. Umanismul culturii se sprijină pe lectură, nu pe imagini fugitive. Lectura îți lasă popasurile necesare pentru reflecție, pentru meditație. Pierderea obișnuinței lecturii este pericolul cel mai mare care amenință planeta, pentru că slăbește intelectul, puterea de gândire și te face să uiți limba. Chiar și eu, după ce am stat cinci ani în Italia, la întoarcere a trebuit să pun mâna pe Eminescu și pe Sadoveanu, ca să-mi refac limba.

Să nu pierdem verticala

Între genezele lumilor și sfârșitul lor, între epocile istoriei universale pe care le parcurge (cu predilecție, cele ale Antichității), el introduce axul istoriei și spiritualității naționale, în jurul căruia totul cristalizează, căpătând formă și sunet, întruchipare și expresie, intrând într-un lanț de cauzalități și finalități numai ale sale, cu neputință de rupt prin vreo intervenție, oricât de puternică, din afară.

Eminescu și romantismul german