Fundația
CREDINȚĂ ȘI CREAȚIE
Cultură și credință
Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga – Monahia Benedicta” este menită să perpetueze memoria acestei personalități emblematice, să pună în valoare tezaurul operei sale și să promoveze modelul de viață creștină și valorile culturale și spirituale românești și universale cărora ea li s-a dedicat.
COLECȚIA
Zoe Dumitrescu-Bușulenga
Să revenim la virtuțile neamului nostru. Eu, este adevărat, sunt bătrână. Unii spun că sunt bătrână, că sunt depășită cu mult. Firește, sunt depășită de ani. Dar în virtute, în tradiția virtuții nu poți fi! În recunoașterea valorii tradiționale a virtuților nu poți fi niciodată depășit. Aici rămâi pe fundamentul neamului tău. Și acesta este frica de Dumnezeu și rușinea de oameni.
În fața orchestrei, ca dirijor, dădea drumul altor puteri care-l însuflețeau. Intra pe scenă discret, se strecura printre membrii orchestrei care-l adorau, ca printre niște prieteni (lucrase cu mulți dintre ei în ansambluri de muzică de cameră). Pe podium, n-a avut niciodată partitură. A dirijat totul din memoria aceea fabuloasă. Saluta publicul cu o înclinare prietenoasă a capului în ciuda tracului care-l chinuia veșnic și se întorcea spre orchestră. Atunci, devenea alt om. Intra în lumea în care era stăpân. Adus de spate (și, cu anii, din ce în ce mai aplecat), privea cu un zâmbet orchestra și ridica, fără grabă și fără ostentație, mâinile. În clipa aceea muzicienii erau ca electrizați, intrau ca într-o transă.
Așa cum rodnic se spune în slujba de Te Deum, suntem sortiți și ne rugăm să rămânem sortiți unei dăinuiri întru lumină. Mi se pare că aici, la Putna, realizăm această vocație a dăinuirii întru lumină. E gândul care ne conduce, în perseverența cu care încercăm să menținem ideea Colocviilor de la Putna și omagiul prin care ne adresăm necontenit Maicii Benedicta, prietenei și maestrei noastre Zoe Dumitrescu-Bușulenga. E ca un fel de legământ de continuitate. (Dan Hăulică)
De la un capăt la altul, cu foarte mici excepții, opera lui Creangă e un hohot de râs. Nu râsul cu gust amar al lui Caragiale sau Gogol, ci râsul tonic al țăranului cu concepție optimistă de viață, pe care toată tradiția înțelepciunii populare l-a învățat că forțele răului vor fi întotdeauna înfrânte, până la sfârșit. Povestitorul popular știe dinainte că întunericul va fi covârșit de lumină. Și, cunoscând acest adevăr, el nu acordă valoare reală străduințelor forțelor negative care doresc să-l oprime pe om, să-l învingă.
Editura Nicodim Caligraful
PUBLICAȚII
EDITURA
Colecții
